SCURTE REFLECŢII la cel de - al VIII - lea roman
- Editura ,,Star TIPP" prin Consilierul său literar
îşi asumă aceste consideraţii despre romanul ,,ĂŞTIA" de IOAN NEŞU
Titlul romanului ,,Ăştia'' nu demonstrază conţinutul ideilor cuprinse în roman, deoarece este vorba de aceia (de atunci). Am sugerat autorului sa se numescă
,, Cei de atunci" sau ,, Lumea de atunci" sau ,, Aşa a fost să fie" sau ,, Destine" cu toate acestea am tinut cont de opinia autorului, care a susţinut titlul actual ,, Ăştia"
Conţinut: redarea autentică a unei vieţi pe care noi cei de o vârstă cu eroii romanului am dus-o aşa cum a fost.
Tehnica detaliului folostă de autor evidenţiază pătrunderea cu atenţie şi exactitate în psihicul omului dintr-o perioadă confuză care, totuşi, voia să-şi trăiască viaţa în mod firesc.
Există, discret, o notă de romanatism prin măiestria scriitoricească a autorului de a trece brusc de la ,, smocul de grâu" la fericirea lui Lache Perianu.
Conţinutul social şi psihologic surprinde teama de colectivizare ,, să nu-i ia pământul la colectivă".
Estre surprinsă discret şi înstrăinarea de Biserică prin replicile lui Titi Găbăraie:
- Mă calci pe nervi cu biserica"
Interesul chiaburilor de a fi stăpâni şi mai departe:
Nicolae Moţoc , soţia lui, Lina,s-a înscris în colectiv, sperînd să-l pună preşedinte.
Mentalitatea pe care o presupune colectivizarea în gândirea unora care considră, că pot fura fiindcă nu se ştie de la cine ,, se duc să fure de pe câmp".
Foarte important: Inserţia unor slogane actuale ale oamenilor politici - ,,Băi, Gogule, nici nu ştii ce copil începi să fii".
Remarcam modalitatea de a moderniza vechea scriitura prin folosirea unor propoziţii scurte, interogative sau exaclamative prin care se patrunde în mintea şi sufletul personajelor. Dupa ce termini de citit romanul, ,,Ăştia" de Ioan Neşu, observi privirea trecutului prin ochii celui care trăieşte în prezent, dar mai ales ispita tematicii lui Marin Preda. Există similitudini în ceea ce priveşte modul în care se aranjau căsătoriile în trecut, alegerea aparţinînd părinţilor care trebuiau să ofere zestrea cuvenită:
';;- Unchi-so Tache îi dăduse un cocoşel rotund, galben, auriu ca mierea, cu capul împăratului Franz Iosef " ( îI dăduse lui Lache Perianu cînd s-a dus cu Dudica să le-o prezinte neamurilor - pag. 110 )
Cine este oare Iliuţă, dacă nu chiar un Niculaie Moromete al acestor timpuri. Învăţătorul îl laudă şi spune că ,, este cel mai bun elev din clasă ,, cred că anul ăsta o să-i dau premiul înâi." ,, Problema este că dumneata îl trimiţi în continuare cu caprele" ( Niculae mergea la seceriş). Este aici aceeaşi dramă ,, a copiilor fără copilărie" DAR CARE VOR SĂ-ŞI DEPPĂŞEASCĂ VIAŞA PE CARE O DUC ŞI SĂ AJUNGĂ ,, CINEVA"
Nu există nici un fel de contradicţie în redarea fenomenului de colectivizare aşa cum l-a prezentat Marin Preda şi cum îl vedem redat după zeci de ani în romanul lui Ioan Neşu. Intratul în gospodărie se făcea obligatoriu chiar dacă oamenii cârcotesc pe la porţi refuzând să fie colegi de echipă cu oricine " EU INTRU CU NIŞTE POGOANE, PRĂPĂDIŢII ĂIA CU CE INTRĂ - spune bătrânul Perianu comdamnându-i pe comunişti " ,, Uite vezi, aici au greşit-o comuniştii că vor să ne facă egali pe toţi" ( pag. 134)
Este plăcut de menţionat umorul prin care sunt povestite aventurile amoroase ale diferitelor vârste, fiindcă personajele lui Ioan Neşu sunt emancipate, au preocupări mondene uneori exagerate, care, totuşi nu le afecteză conştiinţa.
Romanul accentuează ideea că lucrarea acestei lumi se desăvârşeşte încet şi fiecare generaţie lasă o piatră la zidirea edificiului realizat de înaintaşi. Peste ani ,, ĂŞTIA " vor fi daţi uitării sau vor reânvia cu acte, gânduri şi speranţe.
Toponime reale - Sălcioara.
Toponime imaginare - Belitori, Saele- sugestive pentru situaţiile redate şi caracterele unora.
Onomastica: Gogu, Tov. Târâş, Lache, Nuşa, Firică, Naciu, Chiuici, Dudica.
- Editura ,,Star TIPP" prin Consilierul său literar
îşi asumă aceste consideraţii despre romanul ,,ĂŞTIA" de IOAN NEŞU
Titlul romanului ,,Ăştia'' nu demonstrază conţinutul ideilor cuprinse în roman, deoarece este vorba de aceia (de atunci). Am sugerat autorului sa se numescă
,, Cei de atunci" sau ,, Lumea de atunci" sau ,, Aşa a fost să fie" sau ,, Destine" cu toate acestea am tinut cont de opinia autorului, care a susţinut titlul actual ,, Ăştia"
Conţinut: redarea autentică a unei vieţi pe care noi cei de o vârstă cu eroii romanului am dus-o aşa cum a fost.
Tehnica detaliului folostă de autor evidenţiază pătrunderea cu atenţie şi exactitate în psihicul omului dintr-o perioadă confuză care, totuşi, voia să-şi trăiască viaţa în mod firesc.
Există, discret, o notă de romanatism prin măiestria scriitoricească a autorului de a trece brusc de la ,, smocul de grâu" la fericirea lui Lache Perianu.
Conţinutul social şi psihologic surprinde teama de colectivizare ,, să nu-i ia pământul la colectivă".
Estre surprinsă discret şi înstrăinarea de Biserică prin replicile lui Titi Găbăraie:
- Mă calci pe nervi cu biserica"
Interesul chiaburilor de a fi stăpâni şi mai departe:
Nicolae Moţoc , soţia lui, Lina,s-a înscris în colectiv, sperînd să-l pună preşedinte.
Mentalitatea pe care o presupune colectivizarea în gândirea unora care considră, că pot fura fiindcă nu se ştie de la cine ,, se duc să fure de pe câmp".
Foarte important: Inserţia unor slogane actuale ale oamenilor politici - ,,Băi, Gogule, nici nu ştii ce copil începi să fii".
Remarcam modalitatea de a moderniza vechea scriitura prin folosirea unor propoziţii scurte, interogative sau exaclamative prin care se patrunde în mintea şi sufletul personajelor. Dupa ce termini de citit romanul, ,,Ăştia" de Ioan Neşu, observi privirea trecutului prin ochii celui care trăieşte în prezent, dar mai ales ispita tematicii lui Marin Preda. Există similitudini în ceea ce priveşte modul în care se aranjau căsătoriile în trecut, alegerea aparţinînd părinţilor care trebuiau să ofere zestrea cuvenită:
';;- Unchi-so Tache îi dăduse un cocoşel rotund, galben, auriu ca mierea, cu capul împăratului Franz Iosef " ( îI dăduse lui Lache Perianu cînd s-a dus cu Dudica să le-o prezinte neamurilor - pag. 110 )
Cine este oare Iliuţă, dacă nu chiar un Niculaie Moromete al acestor timpuri. Învăţătorul îl laudă şi spune că ,, este cel mai bun elev din clasă ,, cred că anul ăsta o să-i dau premiul înâi." ,, Problema este că dumneata îl trimiţi în continuare cu caprele" ( Niculae mergea la seceriş). Este aici aceeaşi dramă ,, a copiilor fără copilărie" DAR CARE VOR SĂ-ŞI DEPPĂŞEASCĂ VIAŞA PE CARE O DUC ŞI SĂ AJUNGĂ ,, CINEVA"
Nu există nici un fel de contradicţie în redarea fenomenului de colectivizare aşa cum l-a prezentat Marin Preda şi cum îl vedem redat după zeci de ani în romanul lui Ioan Neşu. Intratul în gospodărie se făcea obligatoriu chiar dacă oamenii cârcotesc pe la porţi refuzând să fie colegi de echipă cu oricine " EU INTRU CU NIŞTE POGOANE, PRĂPĂDIŢII ĂIA CU CE INTRĂ - spune bătrânul Perianu comdamnându-i pe comunişti " ,, Uite vezi, aici au greşit-o comuniştii că vor să ne facă egali pe toţi" ( pag. 134)
Este plăcut de menţionat umorul prin care sunt povestite aventurile amoroase ale diferitelor vârste, fiindcă personajele lui Ioan Neşu sunt emancipate, au preocupări mondene uneori exagerate, care, totuşi nu le afecteză conştiinţa.
Romanul accentuează ideea că lucrarea acestei lumi se desăvârşeşte încet şi fiecare generaţie lasă o piatră la zidirea edificiului realizat de înaintaşi. Peste ani ,, ĂŞTIA " vor fi daţi uitării sau vor reânvia cu acte, gânduri şi speranţe.
Toponime reale - Sălcioara.
Toponime imaginare - Belitori, Saele- sugestive pentru situaţiile redate şi caracterele unora.
Onomastica: Gogu, Tov. Târâş, Lache, Nuşa, Firică, Naciu, Chiuici, Dudica.